Ieri am revenit (pentru a patra oara) in satul Bobda (jud. Timis), unde se afla biserica-mausoleu romano-catolica ctitorita de baronul de origine maghiara Csavossy. O revad dupa aproape un an, timp in care am sperat ca Dumnezeu sa reuseasca sa-i constientizeze pe oameni de valoarea si frumusetea acestui lacas de cult aflat in declin vertiginos. Nu s-a intamplat astfel... sau, cine stie, poate doar pentru mine si alti doi-trei dintre visatorii care au mai scris pe internet mai reprezinta o valoare. Pentru restul lumii insa, nu mai face doi bani. Eu nici macar nu sunt de confesiune romano-catolica. Dar ce conteaza asta? Intotdeauna am apreciat si respectat orice forma de manifestare a credintei in Dumnezeu si am admirat lacasurile de inchinare ale credinciosilor de pretutindeni. Exista suficient de multe astfel de cladiri in lumea intreaga iar unele dintre ele sunt adevarate capodopere. In umila mea opinie, mausoleul din Bobda se afla (inca) si el in aceasta categorie elitista.
Am scris despre biserica din Bobda acum doi ani, pentru prima data:
The mausoleum from Bobda village <<< fotografiile sunt facute in decursul a doi ani, in diferite anotimpuri.
Tot in aceeasi perioada am trimis cateva mail-uri in tara (minister) si strainatate (Ungaria), pentru a incerca sa indrept atentia celor avizati inspre acest monument decadent. Nu am primit nici macar un rand de text ca raspuns la jalbele mele. De ce am scris catre Ungaria?
Aveti raspunsul aici:
Mausoleul din Bobda <<< paragraful "Istorie"
si
Basilica din Esztergom
Am sperat ca macar ei, in virtutea "infratirii" dintre cele doua biserici, sa aibe vreo initiativa, un sfat binevenit sau macar un simplu raspuns la scrisoarea mea...
Sa revin insa la scurta mea vizita de ieri: in afara de starea de degradare tot mai avansata, am constatat cu nespusa indignare faptul ca au fost... luate (nu gasesc verbul potrivit care sa descrie actiunea petrecuta) vitraliile - demontate si duse in alta parte. Aflasem despre asta de la o prietena care e preocupata, precum sunt si eu, de soarta bisericii (am vrut insa sa ma conving cu ochii mei). Din cate am inteles la fata locului, din spusele catorva localnici, parohul romano-catolic din Jimbolia ar fi condus aceasta operatiune - daca gresesc, Dumnezeu sa ma ierte! Nimeni nu stie "de ce" s-a intamplat acest lucru, nu a fost anuntat nimic in prealabil sau nu s-a oferit ulterior nimanui nici o explicatie. Nici autoritatile nu au intervenit.
Stau inmarmurit si privesc plexiglass-ul ordinar care inlocuieste acum cele doua superbe vitralii (stanga si dreapta altarului) de acum un an... si refuz sa ma adaptez realitatii. Am in fata ochilor razele rosiatice ale soarelui in apus ce altadata dadeau viata culorilor si animau personajele biblice reliefate in vitraliile vechi de mai bine de un secol. Aseara, razele soarelui colorau banal plasticul fixat in perete...
Pentru a desfiinta orice speculatie cu privire la originea vitraliilor (Milano, etc.), va rog sa vizionati una din fotografiile mele (ce reprezinta un detaliu) din primul link de mai sus, care atesta faptul ca sunt fabricate la Muenchen. Iata si fabricantul:
Mayer’sche Hofkunstanstalt
Asadar, frumoasele vitralii au fost create cu multa iscusinta la Muenchen, in sec.XIX., la "Institutul de Arta Crestina in folosul Bisericii". Acum cateva luni de zile insa cladirea a fost de-a dreptul despuiata de aceste ferestre, care au fost printre ultimele obiecte de cult ramase in biserica. Astazi au mai ramas altarul si cateva banci de lemn. N-am mai gasit nici pietrele funerare din marmura neagra ale sotilor Csavossy... de-a lungul anilor a fost pradata, despuiata, pangarita si, cel mai tragic dintre toate, uitata - aceasta tocmai sub privirile noastre nepasatoare, zi de zi.
Am reusit totusi sa realizez cateva imagini, ingrozit de perspectiva viitorului.
Planuri mici pentru un viitor mare: imi doresc ca impreuna cu alti cativa amici fotografi sa realizam un vernisaj cu imaginile surprinse in acesti ani, in speranta sensibilizarii opiniei publice si a celor de la patrimoniu/minister. Voi reveni cu amanunte.
La plecare, silueta bisericii s-a stins incet, in apus, sub privirea mea inghetata.
Divinum auxilium maneat semper nobiscum!
Buna seara. As vrea sa spun ca am varsta de 17 ani si sunt din judetul Timis mai precis in Timisoara,am aflat de aceasta Biserica in urma cu o luna de la tatal meu,care a aflat la randul lui de la un coleg. Am fost astazi in Jimbolia la bunici si am trecut prin Bobda pentru a vedea aceasta Biserica,mi-au dat lacrimile cand am realizat cat de multe lucruri ar fi putut oferi acest lacas pentru privirile oamenilor,daca ar fi fost restaurat,iar daca lucrurile de pret din interiorul lui nu s-au fi furat. Regret nespus ca nu am trait in acea perioada pentru a putea sa vad Biserica in toata splendoarea ei de alta data,de asemenea as fi dorit sa pot vedea macar cateva picturi sau poze cu castelul care din cate am inteles se afla peste drum de capela. Acum in acel loc sunt case din pacate. Nu imi vine sa cred cat de rea este lumea,iar cand am citit ca au fost profanate mormintele,ba mai mult copiii se jucau fotbal cu osemintele,m-a cuprins o tristete si o ura nemarginita pentru nepasarea oamenilor din acel sat si pentru totala lipsa de respect a copiiilor. As dori sa pot sa fac ceva pentru a salva ce a mai ramas din acea Biserica,iar daca as avea posibilitatea financiara nu as sta pe ganduri sa investesc in acel loc,din pacate nu am nici puterea si nici banii pentru a schimba ceva. Voi fi mereu cu gandul la aceasta Biserica si la castelul de alta data,si voi vorbi despre ele de fiecare data in care voi avea sansa,voi incerca sa fac cunoscuta povestea Baronului Gyula Csávossy.
RăspundețiȘtergereBuna dimineata. Multumesc pentru comentariu, in primul rand. Lasand momentan la o parte aspectele negative (si din pacate trebuie sa va dau dreptate, nepasarea este a tuturor celor care cunosc acest monument)- ce va pot spune este ca in curand va avea loc vernisajul expozitiei - va contine aproximativ 35 fotografii ce reprezinta biserica romano-catolica din Bobda, facute in decursul a trei ani, in diferite anotimpuri. Mansarda Bastionului din Timisoara va gazdui aceasta expozitie. Inca nu cunosc data exacta cand va avea loc (depindem si noi de alti factori), insa voi posta curand un anunt pe site cu privire la acest lucru. Daca sunteti interesata, noi va invitam (impreuna cu parintii, prietenii) la vernisajul acestei expozitii. O zi buna va doresc!
ȘtergereIntr-o lume a vitezei, tehnologiei , feedback-ului si feedforward-ului este de apreciat ca cineva isi mai gaseste loc in propria inima pentru credinta.
RăspundețiȘtergereTe felicit , Gabi pentru verticalitatea si implicarea ta.
Cei mai multi dintre noi nu mai cerem ajutorul lui Dumnezeu , ci mergem la psiholog.
Nu mai mergem la biserica, ci la cursuri de dezvoltare personala.
Nu mai punem un banut in cutia milei, ci ne cumparam un cocktail la club .
Nu ne mai pasa de o biserica in paragina, ci ne investim banii intr-un Mall.
Nu ne mai cumparam o icoana, ci un Ipod.
Nu mai citim o rugaciune, ci o carte de Time Management.
Dumnezeu nu ne mai poate satisface necesitatile, dar Gigi Becali si Dan Diaconescu da.
Am vazut foarte multe training-uri de dezvoltare personala in care suntem invatati cum sa comunicam cu colegii, clientii, persoanele dificile, dar nici unul pentru comunicarea cu Dumnezeu.
Invatam sa ne gestionam stresul, timpul, banii, dar nu si sufletul.
Imi vin in minte cuvintele lui Blaga: "Doamne opreste ceasornicul cu care ne masori destramarea."
Mai da-ne timp pentru a repara ceva.
Oare nu ne e teama de momentul in care vom pleca din aceasta viata si ne vom intalni cu Dumnezeu .
Cum vom justifica nepasarea cu care am trecut pe langa strigatul de ajutor al acestei biserici ?
Buna, Nico. Iti multumesc mult pentru aprecieri, insa cred ca nu am niciun merit deosebit in toate demersurile mele (noastre). Consider ca am facut ce ar fi facut orice om in toate mintile (iertata-mi fie exprimarea plastica), adica sa nutresc respect si dragoste pentru aceste monumente incredibil de frumoase, chiar in starea decadenta in care se afla, majoritatea dintre ele. In rest, iti dau dreptate in tot ceea ce afirmi in comentariul tau. Dumnezeu ne ofera suficient timp pentru a repara greselile pe care le comitem (cu totii, in stil propriu) in fiecare zi - pacatul cel mai mare insa este ca nu avem nicio dispozitie pentru a folosi acest ragaz. Teama de momentul "plecarii"? :) ...nu, nu este teama, pentru ca traim fiecare zi cu aroganta imortalitatii.
Ștergere