Canis familiaris

Iubesc animalele - nu chiar orice reprezentant al regnului, insa majoritatea lor. Cu siguranta cainele se afla in aceasta majoritate. Nu sunt un adept al eutanasierii! In egala masura, insa, nu tolerez nicidecum situatia de pe strazile patriei. Ce solutie propun? Nu stiu... cred ca solutiile pentru aceasta problema (extinsa la scara nationala) sunt multiple. Cred ca exista solutii potrivite pentru fiecare oras (localitate) in parte. Nu mai cred in solutia universala(si acum ma refer la orice aspect al vietii), in generalizari, in panaceu. Dar sa revin... animalele acestea nu poarta nicio vina pentru ca sunt de capul lor pe strada - nici macar acea "vina" de a se fi nascut. Totul s-a intamplat (si se intampla inca) sub privirile noastre indiferente, sub "auspiciile" ignorantei si nepasarii noastre. Brusc, ne-am trezit invadati si amenintati de haite mari de caini fara stapan, flamanzi, fiorosi, periculosi, care nu mai contenesc sa faca victime, pretutindeni - cred ca asta este este o abordare la fel de superficiala precum atitudinea noastra fata de responsabilitatile civice. Nu ma intelegeti gresit - eu insumi locuiesc intr-o zona in care exista multi caini fara stapan (sau cel putin erau). M-am ferit cum am putut mai bine de incidente neplacute. Uneori le dadeam de mancare - nu e cea mai fericita solutie insa tot din cauza noastra se afla, de fapt, pe strazi. Imaginile de mai jos nu sunt facute pentru a induiosa. Sunt pur si simplu rupte din realitate - ei nu "pozeaza" precum o facem noi, nu afiseaza o falsa bucurie si totodata, nu isi ascund nici tristetea. Ce vreau sa spun aici este de fapt ca animalele au devenit pentru noi, oamenii "moderni" si "educati", un moft, un capriciu egoist si nemilos. Iar atunci cand lucrurile scapa de sub control, le invinuim tot pe ele!