Photography

Through so many fences, through so many lenses / We capture the light and defeat the darkness. Always seeking the truth, seeking for our roots, / We are writing our life in rich colors - chronicles of misery or wealth. From the black depths of our souls to the very lightness of our faith / We render with many different shades of gray / A glimpse of reality, a sparkle of future or only the past fading away. Seeing evil, seeing truth, seeing bad or seeing good, / But never judging with the mind what the heart cannot see, /Abandoning ourselves, we keep our spirits free. So many unshared worries and so many unwritten stories, / Forgotten destinies and hidden truths, / We immortalize the magic of an instant / By painting it with beautiful rays of light.

A few words...

Fotografia mea
My passion is photography. I am practicing it as a hobby and my camera is always with me, wherever I go...

luni, 3 septembrie 2012

A murit uica Ionica Stepan...

Multi dintre dumneavoastra o sa va intrebati, pe buna dreptate, "Cine a fost Ionica Stepan?".
Pe scurt, pot sa va spun ca a fost ultimul olar din Binis si din Banatul montan... am intrebat in zona despre altii, insa nu am primit vreun raspuns. Nimeni nu stie despre existenta altui olar.
Iata cateva articole:
A murit Ionica Stepan, ultimul olar din Banat
si
Nemuritorul din Binis
Desi nefericitul eveniment a avut loc cu ceva luni de zile in urma (aprilie 2012), din pacate abia recent am aflat, intentionand sa-i mai fac o vizita anul acesta (ar fi fost a patra). Prima data i-am calcat pragul in iunie 2010, afland despre el din cercul de prieteni (unii dintre ei fiind interesati, ca si mine, de mestesugurile traditionale/populare). Am descins intr-un suflet la dansul, cu inima cat un purice, dornic sa descopar tainele olaritului traditional si sa imortalizez in cateva cadre iscusinta manuirii lutului, mostenita din vechime.
Au fost momente unice... nu era prima data cand vizitam un mester popular, insa nea' Ionica avea ceva din puritatea si farmecul de demult. Din cand in cand isi lua un scurt ragaz si ne povestea episoade traite de el in al doilea razboi mondial (in 1945, pe front) sau de pe vremea comunistilor. Cert este ca a umblat in toata lumea - dovada stau diplomele si expozitiile internationale la care a fost invitat si a participat. Prin arta pe care o crea, prin dibacia mainilor sale, prin gingasia cu care manuia lutul sau drag, Ionica Stepan a intrat cu demnitate pe taramul nemuririi.
In 2010 avea 88 ani si suferise o interventie chirurgicala serioasa (prostata)... la cateva luni de zile dupa aceasta ma aflam in curtea lui si il priveam stupefiat - se misca cu vioiciunea unui adolescent, era aproape neverosimil ce imi era dat sa vad. Povestea intruna despre trecutul sau, despre mestesugul nobil pe care il indragise atat de mult sau ne mai intreba una-alta despre noi. Un om tare volubil si deschis...
Inchei aici, nu inainte de a mentiona faptul ca ultima fotografie (2011, iarna, la poarta casei sale din Binis) este ultima imagine pe care o am cu Ionica Stepan. Cu mai putin de o jumatate de an inainte de a trece in eternitate, l-am regasit in plina activitate, in atelierul sau - el se pregatea febril pentru vizita unor copii aflati in zona, intr-o tabara artistica. Le lucrase cateva canute si fluierite celor mici...
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu