...si o primavara timida

O iarna fara sfarsit

Iată, mări, însă iată

       Că-ntr-o zi, spre răsărit,

     Mândrul soare au zărit

  O frumoasă, vie fată

   Pe un plai reînverzit.

     Era dulcea Primăvară,

    Rumeoară ca un frag,

          Scump odor şi lumii drag,

       Care-acum ieşise-afară

  Dinlăuntrul unui fag.

      Brânduşiţă zâmbitoare

   Şi cu mersul legănat

      Pe sub ceriu-nseninat,

      Ea părea aşteptătoare

      De un mire mult visat,

        Căci pe inima-i fecioară

           Purta-n sânu-i mii de flori,

        Şi adăsta-n fierbinţi fiori

         Să închine-a ei comoară

   Împăratului din zori.

        Cum o vede, se aprinde

Soarele reîntinerit.

       Zboară-n ceriul părăsit

      Şi cu razele-i cuprinde

 Tânărul odor iubit.

       Pe loc, omul reînviază,

    Apa curge şopotind,

    Cuibul râde, ciripind,

              Lumea se dezmormântează

  Şi renaşte înflorind.

         Iară Baba prin răstoace

      Ca o ciumă alergând,

           Văietându-se, plângând,

         Scutură-ale ei cojoace

                   Când în ploaie, când ningând.

            În bordei, în casă, în şatră

      Ea pătrunde şuierând,

                                                         Inimile-nfiorând.
                                                         Spulberă cenuşa-n vatră,

          Apoi iese-n câmp urlând.

     Ea din fugă se anină

                                                          De sărmanii călători
                                                          Îngheţaţi, rătăcitori.
                                                          Smulge tufe din tulpină
                                                          Şi le-azvârle până-n nori.

    

                                               (fragment din "Zilele Babei" de V.Alecsandri)

O vizita la muzeu

            Duminica trecuta am implinit un vis mai vechi, acela de a vizita pe indelete muzeul de arta al Timisoarei (Palatul Baroc). Am petrecut cateva ore extrem de interesante in incaperile generoase ale superbei cladiri in stil baroc, admirand atat opere ale artistilor autohtoni (Corneliu Baba, a carui colectie de tablouri si obiecte personale m-a impresionat in cea mai mare masura) cat si numeroase exemplare reprezentative din pictura europeana a secolelor XV-XVIII, in mod particular renascentista si baroca. Mai multe detalii gasiti, bineinteles, pe pagina de internet a muzeului (link mai jos) insa un amanunt important, despre care tind sa cred ca putina lume stie este acela ca datoram existenta muzeului, in mare masura, lui Ormos Zsigmond, un renumit colectionar si istoric de arta de origine maghiara, care la sfarsitul secolului XIX doneaza o vasta colectie de pictura europeana proaspat fondatei institutii (O. Zsigmond - portret, linkul nr.2). Aceasta colectie o puteti vedea bineinteles intr-una din sectiile muzeului, alaturi de portretul generosului jurist si pasionat de arta maghiar.

Pagina de internet a Muzeului de Arta Timisoara

Ormos Zsigmond - portret 

              Inainte de a va dezvalui recomandarile cu privire la o eventuala vizita la muzeu, vreau sa mentionez si sectiunea "Arta contemporana" care mi s-a parut foarte interesanta si solicitanta in acelasi timp (grupurile experimental-artistice "111" si "Sigma 1") - merita din plin sa o vizitati!


              In finalul micului meu episod cultural, ma simt dator sa extrag trei dintre cele mai atractive zone de interes (evenimente) pe care le puteti descoperi pana la sfarsitul acestei luni (31 Martie 2013, inclusiv) :

• Celebra serie "Dezastrele razboiului", o serie de gravuri patrunzatoare ale pictorului spaniol Francisco Goya (cronicar de razboi, considerat si parintele artei moderne), prin care artistul denunta ororile razboiului (Razboiul de independenta impotriva trupelor napoleoniene, 1808-1814). Tin totusi sa va avertizez ca vizitarea acestei galerii nu este un exercitiu usor, relaxant, insa puteti avea parte si de revelatii privind lucrarile sale.

• Despre tablourile lui Corneliu Baba nu risc sa fac prea multe afirmatii, nefiind in pozitia favorizata pentru asa ceva, insa pot sa va marturisesc cu toata sinceritatea ca m-au impresionat intr-un mod profund, unic. L-as invita cu deosebita caldura pe distinsul istoric contemporan Lucian Boia (autorul eseului "De ce este romania altfel") sa petreaca un timp in preajma acestor lucrari extraordinare (iar daca a facut-o, sa repete experienta pana ii "iese"), apoi sa incerce sa isi astearna din nou gandurile despre pictorii romani (nu o sa-i mai amintesc pe Grigorescu si Tonitza). Cred ca numai cine a reusit sa respire in preajma unor tablouri de Baba sau Grigorescu poate emite asemenea idei...

• In cele din urma, dar nu cea mai putin captivanta sectiune o reprezinta expozitia "Copiii din Mali" a Violetei Neamtu, despre care din pacate nu am reusit sa aflu amanunte (ma refer acum la autoarea acestui proiect). Ce pot sa va spun este ca mi-a oferit o viziune cat se poate de realista asupra vietii copiilor din Mali, a familiilor in care ei cresc si aspectelor profunde ale vietii maliene cotidiene, cu bune si mai putin bune, intr-o serie de imagini surprinse cu o mare sensibilitate artistica. Impresionant!

                                                             Au revoir!

Nori de plumb

 

Nostalgii

Nostalgii... fie de sunt tarzii, timpurii, in culori sau cenusii, fumurii sau foarte vii - din noi se zbat pentru a iesi.  Acele clipe de-am putea retrai, nemuritori am fi.

 

Delicioso pizza grande

Cand vine vorba despre arta culinara, ne place sa ne consideram cunoscatori, experimentati. Nici eu nu fac exceptie de la aceasta regula nescrisa. In ce priveste restaurantele, de ceva vreme incoace eu unul am renuntat sa mai alerg la "pomul laudat" ci mai degraba merg uneori pe instinct. O sa ma rezum in randurile ce urmeaza strict la "bucatariile" Timisoarei - mai exact, de data aceasta o sa arunc o scurta privire piezisa asupra pizzeriilor, care mai de care mai renumite, mai originale, cu meniuri si pliante sufocate de superlative si fotografii (culese de pe internet) ale aratoaselor pizze napoletane. Daca ar fi sa incropesc in graba un "Top 3" al celor mai bune pizzerii din Timisoara, in umila mea opinie si intr-o ordine aleatorie, as alege "Da Toni", "Pizza Hut" (Iulius Mall) si "San Marzano" (parca cea din complexul studentesc e mai savuroasa decat in celelalte locatii). Nu cunosc toate pizzeriile din Timisoara, fara indoiala - insa multe alte nume "sonore" (decat cele deja mentionate) le-am incercat de-a lungul celor cinci ani de "timisorean". Concluzia? ...de cele mai multe ori am fost profund dezamagit. Nu o sa intru in detalii acum - ce pot mentiona insa la categoria "defecte" sunt aluatul prost facut (insuficient copt sau prea gros) si ingredientele (topping-ul) de slaba calitate (fie ca nu erau proaspete, fie ca pur si simplu erau de o calitate indoielnica - majoritatea cazurilor). Ei, sa n-o mai lungesc - in afara de cele trei mentionate, nu sunt deloc incantat.
De curand insa - si acum ma apropii de intriga micului roman - printr-o fericita imprejurare (Lili, iti multumesc inca o data!) am aflat despre o pizzerie serioasa din... Mosnita Noua :-)  Da, stiu, mentionam la inceput ca nu mai dau fuga la pomul laudat - de data aceasta insa, o voce interioara mi-a spus ca o sa fie bine. Si (foarte) bine a fost! Impreuna cu alti trei colegi de servici, la insistentele mele, am comandat fiecare cate o pizza de la...

http://www.pizzerialapaul.ro/

sau Facebook:

http://www.facebook.com/pages/Pizzeria-La-Paul/286061381450450

In cazul in care aveti o comanda mai consistenta, livrarea poate fi "la domiciliu". Intr-un cuvant, este o afacere de familie, care produce o pizza delicioasa, bine facuta, de dimensiuni generoase.
Va incurajez chiar sa vizitati cat mai curand mica dar cocheta pizzerie din Mosnita Noua - o veti gasi la intersectia cu drumul catre Mosnita Veche, pe coltul din partea stanga (venind dinspre Timisoara). Pot sa va asigur ca veti savura o pizza buna si veti fi tratati asa cum se cuvine.

In incheiere, va doresc o pofta... enorma! ;-)

In cateva cuvinte...

...voi incerca sa cuprind esenta unei imagini.
Inceputul meu in arta fotografica NU s-a materializat "pe film" - primul meu aparat foto a fost un
 Fuji F100FD, o sapuniera digitala. Nu am nici cel mai mic regret sau complex legat de acest fapt - in fond, cu ce m-ar ajuta daca acum zeci de ani as fi furat din dulap Smena-ul 8 al bunicului meu si m-as fi apucat sa apas declansatorul, cuprins de fericire?... mda, astazi puteam probabil sa epatez povestindu-va cum acum treizeci ani m-am indragostit de arta fotografica privind prin vizorul aparatului pe film. Dar culmea - imaginile mele de astazi nu trezesc nici cea mai mica emotie! Cui i-ar pasa, insa, cand as avea o armata de admiratori pe "feisbuc", "bedorgud" sau alte asemenea care ma aplauda frenetic la fiecare declansare?!?
In Big-Bang-ul cotidian de fotografi "profesionisti", "artisti" sau "elitisti", observam un trend tot mai pregnant - acela de a-si descrie intr-o nota cat mai nostalgica "inceputurile" fiecaruia dintre dansii in ce priveste arta fotografica - este obligatoriu "pe film" si cu multa emfaza: bunicul, bunica, pisica, cadrul bucolic, pelicule alb-negru, instantanee pre-decembriste - acea atmosfera de demult. Insa acum, acum e altfel, trebuie sa ne adaptam (din nefericire!) erei digitale si sa mergem mai departe. Toate acestea culminand cu mentionarea numeroaselor premii, vernisaje si fotografii publicate in reviste de prestigiu.
Revenind la imagine si esenta ei - nu conteaza de unde ai inceput, unde te afli si cu ce instrument captezi acea imagine - important este, dupa cum afirma Profesorul meu de arta fotografica, "sa spui adevarul in acel cadru!". Atata vreme cat vei spune adevarul si numai adevarul, directia ta este sigura. Nu conteaza de unde vii, cine esti si incotro crezi ca te indrepti! Nu conteaza cate scoli inalte de arta ai absolvit. Ceea ce conteaza cu adevarat este emotia pe care o transmiti, prinsa intre patru laturi.
Fotografia a inceput odata cu Nicéphore Niépce... nu cu Daguerre, asa cum ni se flutura deasupra nasului. La fel cum electricitatea a luat fiinta prin Tesla si nu prin Edison! Cercetati si descoperiti singuri. Fotografia continua astazi, prin noi insine si nu prin "pelicula", "senzor digital", "Nikon vs Canon" sau avansul tehnologic.
Un alt aspect, unul dintre cele mai importante - in momentul in care ai inceput sa faci fotografie tintind catre glorie personala, vernisaje, expozitii, aprecierea celorlalti, atunci inseamna ca ai pierdut substanta!
Pentru a te salva de la pieire, arunca o privire atenta catre Bresson, Ernst Haas, Adams si, de ce nu (sunt contemporani), Steve McCurry sau James Nachtwey. Vei descoperi ceva fascinant, dincolo de orice orgoliu, vanitate si egoism - este renuntarea la sine, modestia autentica, acea contopire discreta dar totala cu mediul inconjurator, o imersiune in oceanul emotiilor si totodata suprimarea lor, lipsa arogantei si intereselor proprii, placerea pura de a crea si impartasi, dar si dragostea pentru natura si oameni.
O imagine frumoasa este poezie, muzica, visare. Este o superba geometrie a vietii, plutind pe acordurile duioase ale unei orchestre interne; armonie de culori sau, dimpotriva, diafane tonuri de gri; dinamism sau pasivitate, zgomot sau liniste, lumina sau mai putina lumina...

Dar totusi, lumina sa avem!


Fibonacci in photography

Contrapunctul in arta fotografica

Rabdarea - ajuta chiar si in fotografie

Impresionism... digital